Statii De Tratare A Apei Potabile

In vederea potabilizarii, specialistii nostri pot propune o gama larga de produse, pornind de la propunerea clientului si de la tipul de captare a apei brute ce necesita tratare.


In functie de modalitatea in care se face captarea apei (din rau, din put forat, cu ajutorul tuburilor perforate de-a lungul unui curs de apa etc.) si de incarcarile chimice ale apei brute, procesul de potabilizare poate cuprinde doar o simpla treapta de sterilizare – care se poate face utilizand diferite modalitati de dezinfectare, cu clor sau cu raze ultraviolete – sau sisteme complexe de filtrare si tratare chimica in scopul obtinerii unei ape potabile de cea mai buna calitate, purificata si mineralizata astfel incat sa se incadreze in cele mai inalte standarde.
 

Iata pe scurt procesele la care este supusa apa bruta in continuare pentru a deveni apa potabila:

Sitarea este prima etapa a prepararii apei, undese indeparteaza corpuri plutitoare, pesti, plancton si alte suspensii grosiere.

Sedimentarea se produce in decantoare, care pot fi liniare sau circulare, proces amplificat prin floculare si coagulare. In acest scop se introduc in apa reactivi cum sunt sulfatul de aluminiu, sulfatul sau clorura de fier, varul etc.
 

Filtrarea este urmatoarea etapa, care se deruleaza in statia de filtre. Exista mai multe tipuri de filtre, care folosesc nisip respectiv carbune activ. Cele mai raspandite sunt filtru lent (englez) si filtrul rapid (american). La "filtrul rapid" procesul de filtrare este mecanic, dar la "filtrul lent" este de fapt un proces mecanico-biologic deoarece in principal la suprafata filtrului se formeaza un strat colonizat cu alge, bacterii si protozoare, care contribuie activ la retinerea impuritatilor prin mecanisme chimice, enzimatice si bacterivore.

Oxidarea este un procedeu suplimentar de indepartare a substantelor poluante, care nu se aplica la orice statie de tratare. Oxidarea se face cu reactivi precum ozon, clor sau Cl2O.

Adsorbtia este o metoda folosita la unele statii si se face pe oxid de aluminiu, pe rasini adsorbante sau pe carbune activ (impropriu numita filtrare pe carbune activ).
 

Stabilizarea apei cuprinde procedee destinate prevenirii modificarilor apei intre preparare si utilizarea de catre consumator, si anume evitarii corodarii conductelor sau precipitarii / depunerilor in conducte. Ideal contra corodarii este sa se depuna un fin strat de carbonat de calciu sau magneziu pe interior, dar asta depinde practic mult de pH, oxigen, bicarbonat etc. Dezacidifierea se aplica apelor acide, pentru a nu fi corozive. Se face prin aerare mecanica sau adaugare de reactiv sau trecere peste substante alcaline. Deferizarea sau demanganizarea se face in scopul indepartarii acestor metale, care pot precipita in conducte sau crea probleme la consumatori. Prin introducere de oxigen, Fe2+ se transforma in hidroxid de fier 3+ putin solubil. Asemanator se face si demanganizarea, care este stanjenita insa puternic daca sunt prezenti in apa mult amoniu, clor sau substante organice. Exista si metode biologice de deferizare si demanganizare, la care se folosesc bacterii.
 

Dedurizare / decarbonatare. Duritatea apei este carbonatica (data de carbonatii de calciu si magneziu) si necarbonatica (data de sulfatii, azotatii si clorurile de calciu si magneziu). Apa dura nu e favorabila sanatatii dar daunatoare multor folosinte practice (spalat, gatit, instalatii de apa calda etc.). De aceea, pentru potabilizare apa nu se dedurizeaza decat in cazuri exceptionale. Se face insa pentru folosinte tehnice specifice, cum sunt incalzirea centrala, dializa renala etc. Distingem dedurizarea propriu-zisa, la care se extrage calciul si magneziul cu schimbatori de ioni care cedeaza in schimb ioni de sodiu si hidrogen, sau decarbonatarea, prin care se elimina ionul bicarbonat, prin schimbator de ioni sau precipitare.

Dezinfectia apei se practica la apele de suprafata, filtratul de mal, apele subterane din soluri fisurate, carstice, sau ce filtreaza slab din alt motiv, in scopul distrugerii agentilor patogeni - bacterii, virusuri si paraziti, incluzand chistele.
 

Osmoza inversa este cel mai adecvat procedeu de producere a apei pure, concurand cu distilarea pentru obtinerea aceluiasi grad foarte inalt de puritate.

Avantajul net al osmozei inverse este cantitatea aproape neglijabila de energie consumata, in comparatie cu distilarea. Daca in urma cu mai multi ani, osmoza inversa era considerata un procedeu de purificare scump de inalta tehnicitate, in zilele noastre, gratie dezvoltarii continue a tehnicilor mecanico-chimice, se poate spune ca a devenit un procedeu de eliminare a impuritatilor la indemana tuturor.

Prin osmoza inversa se blocheaza trecerea tuturor impuritatilor cu dimensiuni mai mari decit microorificiile membranei osmotice, deci obtinem performante superioare oricarui alt procedeu de filtrare clasica. Acest tip de tratare poate indeparta elemente chimice nedorite (Fier, Sodiu, Potasiu, Mercur, Zinc, Calciu, Magneziu, Siliciu, Clor, etc.), compusi chimici organici si anorganici (hidrocarburi, ierbicide, pesticide, cloruri, sulfati, nitriti, azotati, etc.) si impuritati biologice de tipul virusurilor, bacteriilor si chisturilor.

Rezultat final: APA PURA DE CEA MAI BUNA CALITATE
 

In vederea potabilizarii, apa se preia in cele mai multe cazuri din foraje si puturi, sau din lacuri si in cazuri rare din rauri, din zone de protectie sanitara. Neyserv ofera solutii si pentru aceasta varianta. Propunerea noastra consta intr-un sistem de flotatie cu aer dizolvat  - unitati DAF. Dupa sitarea apei preluate din rau, aceasta trece prin unitatea DAF care poate fi programata astfel incat, in functie de incarcarile apei de rau, sa poata rezulta o apa perfect curata, fara suspensii sau grasimi, apa care sa necesite doar dezinfectie. Aceasta unitate este compacta, usor de transportat si a fost create astfel incat sa obtina cele mai bune rezultate cu un minim de operare externa si necesitati de intretinere.